Vezi, Doamne!
Vezi că sărăcia, Doamne,
A ajuns împărăteasă!
Cine poate s-o condamne
Că intră-n fiece casă?
Stă la masa ta cu ceapă
Și cu boț de mămăligă ;
Tu - truditul de la sapă,
Ea - pe buze să se lingă...
Nici sătulă nu se scoală -
Burta-i grea, la o adică ;
De-i pui tot ce ai, în poală,
Mulțumită, se ridică
Și-apoi intră la vecinul
Și la toți, la fiecare
Să-și continue festinul
Strângând tot ce omul are.
Lumea-i tare încurcată
Și întreabă prin cetate
Când a fost de fapt votată
C-au ales pentru dreptate.
Toate-s vechi și nouă toate,
Pe brânci viața biata trece...
Ia gândește și socoate
Doamne, cum o faci să plece?
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (23 august 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre votare
- poezii despre viață
- poezii despre vecini
- poezii despre sărăcie
- poezii despre mămăligă
- poezii despre mulțumire
- poezii despre dreptate
- poezii despre cepe
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.