Și-a fost să-i fie Lăcrămioarei ochii și la nuntă, luminați de lacrimi. Erau lacrimi de prea multă fericire, dar și de amărăciune că n-o avea alături pe sora ei, Cătălina. Și de atunci, de la nunta Lăcrămioarei, an de an, în fiecare primăvară, în păduri strălucesc risipite prin iarbă lumini de rouă. Sunt lacrimile Lăcrămioarei...
Virgil Chiriac în Lacrimile Lăcrămioarei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.