nu eu
te prelinge în geometrii noi promisiunea
iată zorile și nu mă vezi
de teamă, te întorci
nu
nu lăsa cărarea neterminată, ține înainte
chiar dacă nu vor fi
nici intersecții, nici capăt câtă vreme
orizontul are silueta mea sau invers
ca un vultur te voi prinde în gheare
și te voi trece munții
pe un pisc
sferele mirării, ovoide, în cuib sidefiu
se vor ciocni de vise colțuroase
frumoase, dar
încă vise și atât
împreună
ne vom preface-n sfere perfecte de lumină
nu eu voi împlini promisiunea
ea o va face, ea va ține
stările noastre de agregare
zorile celelalte vor avea astfel
culorile veșniciei
așa să știi!
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.