Un chip de staniu

În lumea mea de andezit
Zâmbea un chip de staniu
Cu păr buclat şi aurit
Şi buze de uraniu.

Prin vene-mi alerga mercur
Lovind în piept rubinul ;
În ochi ardea doar fosfor pur
Şi-mi tulbura seninul

Sub care odihneam tăcut
Visarea-mi de aramă ;
Din diamante ţi-aş fi vrut
Săruturi fără teamă.

Din zâmbetu-ţi nelămurit
Cristale dau năvală ;
Iubirea-n piept m-a pironit
Parcă fierbeam în smoală.

Nu încetai să mă priveşti
Cu limpezi ametiste ;
În gând eu ticluiam poveşti
Cu uşi de fier deschise.

Ai mers un pas, iară eu doi
Strivind argintul ierbii,
Încă o clipă şi-am fost noi,
Mugeau de sticlă cerbii

Şi am născut un univers
Iubire infinită ;
Ne mângâiem în dulce vers
Pe-o foaie ruginită...

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (30 decembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Votează! | Copiază!