În fiecare om sunt doi oameni; unul e treaz în întuneric, celălalt doarme în lumină.
Khalil Gibran în Darul iubirii
Adăugat de Silvia Velea
Votează! | Copiază!
Cartea "Love Letters in the Sand: The Love Poems of Khalil Gibran Paperback" de Khalil Gibran este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la
1 coldnose [din public] a spus pe 19 octombrie 2008: |
| Nu inteleg... E vorba de nesincronizare? Sau ca pierdem lucurile esentiale pt ca nu stim sa fim cum ar trebui sa fim..si cand? Doi oameni... care de fapt reprezinta aceeasi persoana?.. Nu deslusesc inca mesajul, ramane sa mai meditez. |
2 Alexandra_and [din public] a spus pe 6 aprilie 2010: |
| Nu am ajuns sa vedem lumina din noi.Cred ca se refer la una dintre treptele rugaciunii, daca luam in considerare faptul ca se raporteaza adesea la crestinismul rasaritean si chiar la scrierile patristice. In momentul in care, in timpul rugacunii, mintea se coboara in inima, atunci te percepi pe tine insuti intr-un mod cu totul diferit, observi laturi adanci ale realitatii. E ca si cum pana atunci a fi trait in intuneric, intr-o necunoastere de sine inimaginabila: aungi sa te vezi asa cum esti! Si de ce ? Pentru ca, cu cat Lumina lui Dumnezeu patrunde mai adanc in inima ta, prin rugaciune, cu atat se vadesc toate scamele si rupturile de pe haina sufetului tau: iti vez mizeria in raport cu desavarsirea lui Dumnezeu.De aceea sfintii se considerau cei mai pacatosi, desi nu facusera niciun rau. Ei traiau in Dumnezeu si Dumnezeu in ei. Aceasta este adevarata cunoastere de sine: sa te privesti, nu prin ochii tai, ci prin ochii Celui Care ti-a dat viata! |
3 ion untaru [utilizator înregistrat] a spus pe 24 iulie 2011: |
| Natura omului este duală cum spune și sfântul Petru, pe toate le-a făcut Domnul una împotriva celeilate: lumină-umbră; zi-noapte; pace-război; iubire-ură; viață-moarte, șamd. Enumerarea ar putea continua până în adâncul cunoștințelor de astăzi: tot microcosmosul cu particulele lui infinitezimale cunoscute și care se vor mai descoperi în viitor: materie-antimaterie; planetele cu imensa lor greutate, nu cad pt că se află într-o continuă mișcare de rotație în jurul altora mai mari și tot astfel galaxiile, etc. Lucru valabil și în structura atomică: electronii care se învârt în jurul atomilor dar continuând să rămână pe orbitele lor. Corpul omenesc este la rândul lui o replică a macrocosmosului, subliniind prin aceasta structura unitară a întregului univers creat de Dumnezeu. Categoriile filozofice: binele și răul fac parte din viața noastră a fiecăruia. Fiecare dintre noi este depozitarul dragostei puse de Dumnezeu în inima noastră dar avem și înclinația de a cădea în orice capcană a celui rău, în oricare moment al vieții! Pentru cel stăruitor în rugăciune, împărăția lui Dumnezeu se descoperă în propria lui inimă. Dar nu e mai puțin adevărat că în fiecare dintre noi se află și o fiară (înclinația spre rău, tentația neantului moștenită prin căderea protopărinților) dar și un miel, sâmburele bunătății și iubirii divine. Cine dintre ei va învinge? Acela pe care fiecare dintre noi îl va hrăni mai mult. Atenție dar la tot ce gândim, vorbim sau lucrăm zilnic. Astfel văd eu pe scurt antagonismul exprimat atât de succint de Kahlil Gibran. |
4 Melly [din public] a spus pe 9 octombrie 2011: |
| Alexandra cred ca ai dreptate! Sunt de acord cu tine! |
5 daniel stanciu [din public] a spus pe 9 octombrie 2011: |
| Mai e si al treilea: unul care bajbaie in semiintuneric. E curios ca tocmai pe asta l-a uitat Kahlil. Individul asta e cel mai "vizibil" (mai prezent in viatza noastra cotidiana) dintre cei trei. |
6 Marian Sandu [din public] a spus pe 14 februarie 2017: |
| Sau poate se refera la autocunoastere ? La capacitatea omului de a fi si bun si rau ? Parca amerindienii aveau un proverb care spunea ca in orice om zace un om si un lup ... |