Lumina din suflet se stinge
Se lăfăie dracii prin lume, nebuni
Le joacă prin creieri fantasme,
Ne sunt și gropari, sunt preoți și nuni
Și tot ei extazuri și spasme.
Li-i tihna deplină sub cerul divin
Să bată cu coada-n Scriptură
Căci suntem doar umbre sub nume creștin,
Cuvântul se-neacă în gură.
Apostoli se tărâie-n coți și genunchi
S-adune Iubirea rămasă ;
Din lanul cât zarea s-adune-un mănunchi
În vremuri cernite, de coasă.
Satana își râde în barba de țap
Și bate hidos din copită
Că smoala din suflet preschimbă-n arap
O lume deja răstignită.
E jale în Ceruri, e Domnul mâhnit
De inimi atât de sărace,
Pământul ne cheamă, pe rând, istovit,
S-adoarmă păcatele-n pace.
Ne scurgem otrava-n țărână destui,
Mai mulți stau la rând a se naște ;
Lumina se stinge, Iubire când nu-i
S-aștepți Înviere de Paște.
Se lăfăie dracii prin lume, nebuni
Căci Domnul îi lasă să cearnă,
Pe creștete ninse de-amar stau cununi
De îngeri sihaștri în iarnă.
Legatu-ne-am lanțuri ce-s prinse la par
Și cum mai zburdăm de prostește!
Nu spunem nici "Doamne, ne iată!" măcar
Căci, iată că Vremea sosește!!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (16 februarie 2016)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre râs
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre draci
- poezii despre creștinism
- poezii despre îngeri
- poezii despre tristețe
- poezii despre sărăcie
- poezii despre suflet
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.