Cântec Elvirei
Se sting unul după altul
Blânde felinare roșii...
N-or mai lumina asfaltul
Până vor cânta cocoșii!
Iară eu... Oh! Amărâtul!
Tot privind înspre mansarde,
Mi se răsucește gâtul
Și un dor în piept mă arde!
Dorul după o codană...
Dintre sutele de brune
Numai ea îmi e icoană
Cu ochi negri de cărbune!
Pentru ea mi-aș da și lira,
Chiar de-ar fi să dorm în șanț!
Să mi-o dea de tot Elvira,
I-aș da și ultimul sfanț!
Dar Elvirei nici nu-i pasă
Dacă am sau n-am parale,
Ori că sluta cu o coasă
A-nceput să-mi dea târcoale!
Vai de dorurile mele!
Iar îmi strâng la pieptu-mi lira,
Cântul meu printre zăbrele
Să ajungă la Elvira!
Ai milă de noi, matroană,
Și-i aprinde felinarul,
Că doar ea îmi e icoană
Și doar eu îi sunt altarul!
poezie de Livia Frunză (26 martie 2016)
Adăugat de Livia Frunză
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Livia Frunză. [Vezi și următoarele:
- poezii despre dor
- poezii despre muzică
- poezii despre lumină
- poezii despre somn
- poezii despre roșu
- poezii despre ochi negri
- poezii despre negru
- poezii despre icoane
- poezii despre cărbune
1 Rogobete Gheorghe [din public] a spus pe 26 martie 2016: |
| Poeziile Doamnei Livia sunt o reflectare a vieti, a realitatilor cotidiene de ieri sau de azi, sunt pline de farmec si incantare! Este o placere sa le lecturezi! Felicitari multe! |
2 Livia Frunză [autorul] a spus pe 26 martie 2016: |
| Va multumesc frumos domnule Rogobete! Mă onorează cuvintele dvs.! |