cub

aripi de carton colorat auriu
burta lipită de peretele dinspre mâine
pieptul tras pe roată – inelul lui Saturn…
un ochi spre înăuntru, celălalt spre afară – albi…!
şuviţe subţiri, violet, se preling din ochiul gurii pătrate
de la zâmbet cubic, zahăr cubic, expiraţie cubică…
picioarele răsucite cu tălpile înfipte la centură
precum două pistoale
fruntea semănând tot mai mult cu un pod – în juru-i
ceţuri şoptind
o aripă mişcată de vânt aici
o alta acolo – zbor prelins
pe zid în lungul lui, pe muchie…
dâră aurie: pătrăţele, cuburi mărunte crescând
pulsând

din cub mă voi preface iar în sferă
oare?!…

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Votează! | Copiază!