Visul unei creaţii (2)

Mi-am spart puşculiţa cu îngeri
în căutarea celui cu pene de aur
împrăştiaţi pe jos
au început să cânte toţi în gama pustiirii
cu voci de bronz şi alamă
bătând din aripi găurite ritmuri metalice şi reci
adun cu grijă penele profetice
căzute în durerea ce clocoteşte în tâmple

deschid trapa sufletului
cu mâinile adânc afundate
în solul din sânge şi amintiri
al cimitirului din mine
îmi trag morţii afară
de păr
de mâini
de picioare
spre durerea din tâmple
vocile lor carnale recită
în limba moartă a iubirii
infunde amorem cordibus

o mână de pene
un sac de oase
un craniu
o aură
îngerul de aur e gata şi zboară
îl prind de picioare
pendula bate în uşă visului
mă trezesc
cu mâna prăfuită în galben
îi fac conturul pe foaia
închisă între copertele vieţii

. |

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!