Când vorbesc de memorie, nu pot face abstracție de inteligență. Cred că un om prost nu are sensul memoriei. Deși a-ți aminti e un miracol care transcende inteligența, lumina în care memoria își recapătă sensul numai inteligența i-o poate da. Ceea ce vreau să arăt, cu atât de ridicole rezultate, e că lipsa memoriei opacizează orizontul percepției și aplatizează inteligența. A nu îți aminti nu e numai un distres al conștienței, e o stare agresiv-letargică de întuneric. Lipsa locală de memorie antrenează un soi de dezintegrare a personalității. Când omul nu își amintește, ceva se dezintegrează în el. E precum moartea: ceva te posedă incontrolat, ca o smulgere, ca o apă în care ești aruncat, cu ochii și mâinile legate.
Horia-Roman Patapievici în Zbor în bătaia săgeții
Adăugat de Sergiu
Votează! | Copiază!
Cartea "Partea nevazuta decide totul" de
Horia-Roman Patapievici este disponibilă pentru
comandă online cu preț redus, la doar
-47.20- 33.99 lei.
| Dorina Avramut [din public] a spus pe 21 ianuarie 2009: |
| As spune mai degraba ca putem vorbi de adevarata inteligenta facand abstactie de memorie.Se pare ca, cunoasterea cantitativa este un atribut al sinelui fals( ego-ului)si, ajungand sa ne identificam cu ea poate deveni imposibil sa transcendem dualitatea.Lumina( Informatia pura) poate fi accesata direct, in mod spontan, aici si acum... in acel moment, cine sau ce sa te mai posede?, cine sau ce sa-ti mai ingradeasca libertatea?... |
| Radu C [din public] a spus pe 11 martie 2009: |
| Sa nu exageram.Sant atat de putine lucruri pe care cu adevarat merita sa le tinem minte incat...In memoria noastra 90%, cel putin, este "balast".Mai mult ne incurca.Problema noastra nu este de a ne aminti ci de "a uita". |
| ionel [din public] a spus pe 14 decembrie 2009: |
| Patapievici, mai ales in cartea "Zbor in bataia sagetii", opereaza de multe ori cu concepte alandala, mizand pe o aparenta de intelepciune si pe o constrctie complicata a frazei cu aer de adanca cugetare. Se expune foarte mult, pentru ca daca e luat la puricat devine derizoriu din punct de vedere filozofic, nu mai spun ca nici talentul literar nu e grozav.Are darul insa de a stimula gandirea, de a indrepta atentia catre problematici esentiale, si de a smulge totusi aprecieri la adresa preocuparilor sale existentiale. Daca nu s-ar complica atat de mult in definitiile acestea pe ton sententios, ca adica, asa e sigur si nu altfel, am putea avea o oarecare simpatie pentru trairile unui intelectual autentic. |
