Livada crucilor
Mi-am intoxicat casa
pentru un zâmbet cu data expirată
îmi plâng degetele cu humă
zgârii carnea pereților
în unghii rămân doar iluzii
moartea îmi ține jurnalul
scrie ultima filă
sentință fără drept la recurs
voi fi abandonat în decolteul naturii
o rădăcină în livada crucilor
poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zâmbet, poezii despre plâns, poezii despre natură, poezii despre moarte, poezii despre degete sau poezii despre cruce
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.