Rondelul privitorului spre cer
Era o noapte cu lună
Pe cer cu atâți luminători,
Nici o stea nu vrea s-apună,
Privită fiind de visători.
Sunt și luceferi zâmbitori
Ce spre orizont s-adună,
Era o noapte cu lună
Pe cer cu atâți luminători.
Eram năpădit de reci fiori,
Auzind cum orizontul tună
Și norii ca vulturi răpitori,
Mantia pe stele pot să pună,
Deși era noapte cu lună.
rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zâmbet, poezii despre vulturi, poezii despre visare, poezii despre timp, poezii despre nori sau poezii despre noapte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.