Vară
Seara se potolește cîntecul
cucului în pădure.
E pe sfîrșite holda
cu roșii maci.
Se apropie furtună neagră
de după colină.
Cîntecul vechi al cosașului
moare pe cîmp.
Nimic nu mai clintește
frunzișul castanului,
pe scara-n spirală
foșnește rochia ta.
Feștila pîlpîie tăcută
în camera întunecată.
O mînă argintie
a stins-o.
Fără o adiere, noapte-nnegrită.
poezie clasică de Georg Trakl, traducere de Necula Florin Dănuț
Adăugat de Baude
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre întuneric
- poezii despre tăcere
- poezii despre seară
- poezii despre roșu
- poezii despre rochii
- poezii despre păduri
- poezii despre negru
- poezii despre moarte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.