Adhaos
Câte gânduri negândite,
E tragic, nu? Să vrei să crezi,
Adulmecări fericite,
Tăcere-atunci când vrei să vezi.
Urme de mâini adâncite
Pe nisipul amintirii,
Stau remușcări împietrite
Reflectarea nesimțirii ...
Se dizolvă corpul astral,
Euforii de niciunde,
Eul de ieri, un magistral,
Se pierde-n tot, printre unde...
Lacrimi decor, din Paradis,
Plumbuite de lumină,
Buchet verbal... rațiunii bis,
Părera mea... prin urină.
În vii culori s-au pictat morți,
Albul, negrul, se trag la sorți?!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (17 aprilie 204)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.