Lumea anapoda

Paraşutistul cade şi nu moare
Indiferent e sclavul prins în lanţ
Se scutură cireşii plini de floare
Cei sănătoşi se prăbuşesc în şanţ,

Miroase a pădure şi Sahara
Cresc portocale pe la Polul Nord
Se poartă blănuri când e-aproape vara
Mor nou-născuţii de atac de cord,

Colindă invalizii continente
Octogenarii intră-n discoteci
Rachetele spre Venus sunt prea lente
În pruni cresc mere iar în meri dovleci,

Balenele devin sinucigaşe
Pe Hercule ologii-l iau în râs
O balerină vrea să se îngraşe
Gioconda şi-a schimbat ai ei surâs,

Din Andromeda nu mai vine-o rază
Lumina merge parcă după mort
Aceeaşi placă nu se mai uzează
Nici după-o eră-ntreagă de efort,

Granitul cel mai dur se face sare
Se-mprăştie-a lui Keops piramidă
Dispare câte-o specie sub Soare
Un elefant ucis de o omidă,

Pământul cică nu mai e o "pară"
Nici geoidul nu mai corespunde
Savanţii spun că Terra se separă
Se eschivează, fuge, se ascunde,

Se-nfricoşează lupii prin pădure
Când mieii iama dau în haita lor
Îi vine greaţă ursului de mure
Un iepure împuşcă-un vânător,

Învolburate ape ne inundă
Atlanticul se varsă-n Amazon
În crater intră lava fumegândă
La tropic umblă lumea în palton.

De-am aplica un gest chirurgical
Vreo procedură simplă, eficace
Să intre veacu-n somnul hibernal
Când paraşuta nu se mai desface!

poezie de Mihail Mataringa din Singur în Atlantic (2008)
Adăugat de Mihail Mataringa
Votează! | Copiază!