Coloana Infinitului
Respir încet
și văd
se unesc în sânge și trup
la Masa Tăcerii
sub blana mielului
Respir încet
și văd
căzuți sunt toți
în strângerea de șarpe
măslinul singur
stă drept în noapte
Respir încet
și văd
la ieșirea din grădină
trec prin Poarta Sărutului
plătind vama cu o ureche
și treizeci de arginți
Respir încet
îl văd
cară pe umeri lumea
în bici și în ocară
ei nu mai sunt
Respir încet
și văd
sunt toți
suntem toți
răstignim Coloana Infinitului
poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre șerpi
- poezii despre vamă
- poezii despre urechi
- poezii despre tăcere
- poezii despre sărut
- poezii despre sânge
- poezii despre oi
- poezii despre noapte
- poezii despre măslini
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.