De la un capăt
mi-ai umplut valizele cu flăcări
când din tălpi țâșneau râuri rele, țineai călcâiul
spre mine
iar surâsul creștea amenințător
contorsionând astfel, ne-am lăsat
la un al treilea pol, iată-mă
îți trimit de aici un fel de cioburi
din iertarea cândva întreagă
înghețate și
am așezat deasupra ei
valizele
când mă vei chema
voi veni
nuditatea mea n-o pune pe seama
dorinței
nu va fi niciun mister, nici lacăt
să-i modelezi chei, nici păreri de rău
cu o simplitate nouă
prin mine vei ști
că o vom lua de la capăt și tu
va trebui să lepezi orice veșmânt
ca și cum abia atunci ne-am naște
durerile facerii între noi vor fi împărțite!
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre râuri
- poezii despre nuditate
- poezii despre naștere
- poezii despre iertare
- poezii despre gheață
- poezii despre foc
- poezii despre durere
- poezii despre dorințe
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.