Visul creaţiei

ai dezgropat un craniu bătrân
şi un mort tânăr ai descărnat
ai luat de la morgă
un ficat
un plămân
şi un ochi cu cataractă
ciroză
cancer
şi sifilis
ţi-am adus eu
pe caii roz ai lui Gauguin

le-ai împachetat într-o valiză
şi m-ai exilat să agonizez în insula asta
unde moneda mea
nu e cotată la casa lor de schimb valutar

neplătind factura la luceferi
voi orbi în flacără
vidanjează-mi canalele mânecii înfundate cu lut
nu-i vina mea
că n-a pus antioxidanţi olarul
când m-a învârtit pe roată
vidanjează-mi canalele mânecii
până nu se topeşte ceara picioarelor de scaun
şi voi rămâne spânzurat cu dragostea
şi diavoli pe mine zorzoane

mă trezesc
înainte să înoate sirena
în căderea mea de pace
sunt transpirat
din vis până la cuvinte
te târăsc
te arunc în cadă
şi îmi spăl sufletul cu tine
să nu-l stoarcem te rog
chiar dacă mai curge
o lacrimă
O lumină
un zâmbet
o grimasă
mai bine îl agăţ în cuvintele tale
deasupra ceştii
să picure în cafea
să se zvânte în fumul de ţigară

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!