Singurătate
floare,
în raze de soare crescută
petale ce se avântă
nemărginită câmpie
buruieni nesfârșite
singură stă, ascultă
în singurătatea care încântă
doar Ea
singura rămasă frumoasă
dar oare în folos?
timpul trece, Ea
rămânând fără rost
privește în jur
nimic să o facă să cânte
doar soarele înalt, voios
o încălzește pe frunte
timpul trece, se avântă
prin zile ce o încântă
însă repede trece
și uită
viața nu este pururi mereu
ea se usucă
sorele pălește într-un târziu
Ea
se stinge fără putință.
poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Viorel Muha. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.