Marea în furtună
Gândurile mele
călătoresc pe valuri
şi aud cum strigă marea
în braţele furtunii.
Încerc să mângâi vântul
cu privirile,
cu vorbe de dragoste,
cu sufletul bun,
dar furtuna nu se opreşte.
Îmi trăiesc singurătatea,
devorată de zgomote,
că pot atinge abisul
cu degetele.
Răsare Luna
şi aduce refluxul,
ce împinge spre mal
neliniştea mea.
Pe nisipul fierbinte,
urme de mare
căutând pacea...
poezie de Aneta Timplaru Horghidan din volumul de versuri Cântecul Sferelor (2015)
Adăugat de iany
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.