Mă-ntorc la râu
Veni pe râu, chemat de ne-mpliniri,
Chipul iubitului din tinerețe:
Neliniștea ce-a pus asupră-mi piatra,
Cu un surâs îmi da, acum, binețe!
În apă peștii se jucau vioi,
În piruete se-ntreceau, săltând,
O salcie cu muguri de argint
Creștea pe malul apei, fredonând!
Un vânt de vară răscolea prin frunze
Si-un foșnet lin trecea printre răchite,
Senin și blând, cu brațele deschise,
Te-apropiai privirilor uimite;
M-ai luat în brațe și m-ai strâns la piept,
Singurătatea se pierdu-n vâltoare:
Mă-ntorc la râu când sufletul suspină,
Să-l liniștesc c-o tandră-mbrățișare...
poezie de Aneta Timplaru Horghidan din Ochiul din cerc (2015)
Adăugat de iany
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre apă
- poezii despre vânt
- poezii despre tinerețe
- poezii despre suflet
- poezii despre singurătate
- poezii despre râuri
- poezii despre pești
- poezii despre muguri
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.