Amor...
Te vreau fumând pe-al vieţii fus,
Te vreau în zori şi la apus,
Te vreau şi-atunci când tu mă cerţi,
Te vreau întruna... să mă ierţi!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (31 ianuarie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu

Votează! | Copiază!
Agamemnon [din public] a spus pe 31 ianuarie 2016: |
Catrenul e emoţionant.
Îndemnul acela tabagic putea fi evitat... |
gică contra [din public] a spus pe 3 februarie 2016: |
Deşi fumez, drept vă spun că pe-al "vieţii" fus n-am fumat niciodată.
Eu ştiu că pe fus se toarce.
Dar, mă rog, aici e vorba de o metaforă. |
criticonul [din public] a spus pe 3 februarie 2016: |
Da, gică, e o metaforă. Întreagă noastră viaţă e parcursă-n spirală, precum se deplasează firul de aţă pe fus (rotaţie şi translaţie). Faptul că sentimentul autorului vine să se conformeze mersului cosmic repetibil, e clarificat prin folosirea repetiţiei "Te vreau... Te vreau... Te vreau... Te vreau...". Îi dau dreptate lui Agamemnon, în aspectul tabagic al expresiei, dar, forţând niţel lucrurile, viaţa ni se trece ca un fum (mai mult sau mai puţin tabagic). Prin urmare, votul meu va fi pe măsură celor scrise mai sus. ¡Superb! |
Matraguna [din public] a spus pe 3 februarie 2016: |
Seamana cu: " Te iau ...Te iau ..Te iau..." - din repertouriul lui Florin Pitis & Pasarea Colibri - "Toti suntem putin luati" |