Psalm cu cârlionţi de aur

Comorile-ngropate, nălucă strălucirii,
Mai bântuie prin codri, ca inorog neprins!
Pe unde-o mai fi scrinul, Damascul amintirii
Cu cârlionţi de aur şi roş sigiliu, stins?

Risipi de frumuseţe, cum amăgişi Iubire,
Pe-o singură tulpină, ca un satrap avar?
Pe-altoiul veşniciei, trup vrut-ai, mănăstire,
Argila să întreacă în cântec pe Olar.

Spun cărţile bătrâne, Numele-Spart se-arată
În vis, ţesut din raza Iubirii-n heruvim,
Că mă întreb, dar dacă lumina Ei furată,
N-o fi un semn veciei, ca-ntoarsă s-o trăim.

Chiar iadul făr' Iubire ar fi lipsit de straie,
De n-ai fi fost, de unde ar fi furat văpaie?

sonet de Dumitru Ichim (6 ianuarie 2016)
Adăugat de Iulia Mirancea
Votează! | Copiază!