Psalmul Apokastazei
Vrei tu anatomia cuvintelor și florii,
Să vezi pe unde-i drumul ducând în cârcă greșul,
Meridianul căror tristeți mi-au scris cocorii
Și să-ți explic cui oare mi-a înflorit cireșul?
Oricâte paradisuri în ochii lui se-oglindă,
Nu te-aș schimba pe-un înger cu crini pe sub cămașă,
Cu patima luminii vrea braț să te cuprindă,
Flămând, cântec din cântec, de trupul de cireașă.
Când Lucifer, prostuțul, s-a-ndrăgostit de sine,
De-ar fi văzut femeia, rob Ți-ar fi fost, grădina!
Închisă-i paranteza la tainele-Ți divine,
Că lutu-n ziua-a șasea făcuși, umbrind lumina,
Iar Fiul Tău, Olarul, l-a fost luat ca fire,
Cu os de axiomă - că totul e Iubire!
sonet de Dumitru Ichim (29 decembrie 2015)
Adăugat de Iulia Mirancea
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre flori
- poezii despre cireșe
- poezii despre îngeri
- poezii despre tristețe
- poezii despre sclavie
- poezii despre schimbare
- poezii despre rai
- poezii despre ochi
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
1 Iulia Mirancea [utilizator înregistrat] a spus pe 27 ianuarie 2016: |
Mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc! Mulțumesc părinte, profesor doctor, poet al sufleului meu! Mulțumesc Cireș ivit din Univers, când eu însămi eram risipită inutil și nedrept în Univers! Sunteți un dar al Supremației, ca în această dimineață superbă în care, un suflet oarecare s-a trezit dintr-un vis frumos, cu Dumitru Ichim, cu Lumina Lui, cu vocea lui... A unei voci din partea cealaltă a Pământului (de la șapte mii de kilometri)...! Cireșul poate înflori oricând? Inefabil! Nimic fără Dumnezeu! |