Adam (declamă, calm, fascinat): "Te-am străvăzut prin toate a tale pavezi grele
Nativu-ți bloc de aur a rezistat întreg,
Supus regalei ape a ironiei mele,
Cu care mușc pe oameni, să-i cerc și să-i aleg..."
Lupoi (apăsat): E clar!
Adam: Ce e clar?
Lupoi (agitat): Aur!... Apă regală!... Aici, în miezul republicii, poetul plânge după monarhie...
Adam: De unde știi, Lupoi? Când a fost proclamată republica, tu erai în pușcărie...
Lupoi (încurcat): Burghezia m-a înfundat! A fost o sentință politică!
Adam: Minți! Te-au condamnat pentru furt! Erai șef de depozit! Ai jefuit magazia poporului!
Lupoi (panicat): Permiteți să raportez! Magazia era a unui patron! O căpușă exploatatoare! Pe vremea aceea, poporul nu avea magazie proprie...
Adam: Vrei să spui că ai furat în numele revoluției?
Lupoi: Exact! După ce i-am golit depozitul, patronul meu a intrat în faliment. A fost o lovitură grea dată orânduirii capitaliste!
Adam: Ieși afară!
replici din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.