Crez
dedicație domnului Marin Mogoș
Prietene, fără să-mi ceri,
Am împărțit cu tine aerul, apa,
Lumina, timpul, spațiul!
Și, chiar dacă nu te-am văzut,
Eu am crezut în tine,
Așa cum cred
În tot ce a desăvârșit Dumnezeu pe Pământ!
Știu că ai existat în conștiința mea,
Așa cum știu că există nemărginirea:
Răsăritul și tihna,
Clipa și eternitatea!
Ți-am confirmat Prezentul,
Ca legitimitate
A dreptului tău la speranță
Și ca șansă a fericirii!
Și a fost magnific!
Prietene, fără să-ți cer,
Te-am regăsit în întrebările, dorințele
Aspirațiile, crezurile și visurile mele!
Și, chiar dacă nu m-ai văzut,
Eu Te-am descoperit,
Așa cum descopăr
Tot ce e frumos, bine și drept pe Pământ!
Te simt ca pe o taină a Divinității
Așa cum te simt în realitatea omenirii:
A mea! A Ta!
A clipei! A eternității!
Îți voi consimți viitorul
Ca normalitate a unicității
Ca imensitate a iubirii
Și ca argument al adevărului!
Și va fi incomensurabil!
poezie de Iulia Mirancea (ianuarie 2016)
Adăugat de Marin Mogos
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Iulia Mirancea. [Vezi și următoarele:
- poezii despre religie
- poezii despre lumină
- poezii despre existență
- poezii despre visare
- poezii despre viitor
- poezii despre timp
- poezii despre spațiu și timp
- poezii despre realitate
- poezii despre prietenie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
1 Marin Mogos [din public] a spus pe 11 ianuarie 2016: |
| Fara amintire, Omul nu are viitor. Fara prieteni, un om nu are constiinta existentei sale.Eu le am, azi, pe amîndoua si-i sunt recunoscator Iuliei pentru asta.Poezia, superba pîna la lacrimi, e crezul talentatei mele prietene si Crez al Prieteniei care ofera "fara sa ceri"...Recitesc primele versuri si-mi dau seama ca, nu ofera ci ea-mi spune ca "am împartit cu tine...."si aceasta este, cred, cea mai frumoasa, mai sincera si mai poetica imagine a Prieteniei: partasia! "Prietene, fara sa-ti cer..." spune cu inocenta, ea regaseste Prietenia în ceeace e mai intim si mai definitoriu pentru un suflet sensibil si inspirat: "în întrebările, dorințele Aspirațiile, crezurile și visurile mele". Cu ziua de azi, Prietenia are, pentru mine, Nume : Iulia |
2 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 12 ianuarie 2016: |
| Ooo! E prea mult, prietene! Stai, oprește-te, puțin, Cuore, că m-ai zăpăcit detot! Corazon (cum îmi spui Tu), îți voi răspunde cum se cuvine, la acest giuvaer! |
3 Agamemnon [din public] a spus pe 12 ianuarie 2016: |
| Sigur că da! Cum ne laudă cineva, giuvaer și mai multe nu-s... |
4 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 13 ianuarie 2016: |
| La mulțí ani, Sir! Căci nu ne-am "văzut" încă, pe anul 2016! Nu prea știu ce înseamnă "giuvaer și mai multe nu-s" În schimb, știu precis că, dumneavoastră, atunci când m-ați lăudat sincer (?), ați fost rubinul meu absolut! |
5 Agamemnon cel Tânăr [din public] a spus pe 13 ianuarie 2016: |
| Nimic nou sub soare. Aceleași vorbe seci, fără miez poetic, o înșiruire fără noimă de schinomoseli verbale o chinuială a cuvintelor și atâta tot. Un alt soi de lingușeală utilizată în aceeași manieră cunoscută. Singura noutate este că cel căruia i se dedică acest giuvaier e un alt Sir, și probabil un nou cel mai...! |
6 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 13 ianuarie 2016: |
| Sir, Sigur că nu mi-ați răspuns! Nu mi-ați răspuns, pentru simplul motiv că, dumneavoastră nu doriți, nici nu veți dori vreodată să faceți parte din prietenii cu care, de bună voie, împărțim Aerul, Apa, Lumina, Dorințele, Crezurile... Dar, chiar dacă ați dat cu bâta-n părticica mea de Taină a Divinității, am să vă descopăr, așa cum descopăr Argumentul Iubirii, un giuvaer (altfel de giuvaer) care ar putea să vă decompenseze concret, subtilitatea "mai multe nu-s"... Subtilitate pe care, din fericire (pentru mine), abia acum am înțeles-o! Toate la timpul lor! |
7 Marin Mogos [din public] a spus pe 13 ianuarie 2016: |
| Sunt nou pe-aici, dar voi ramîne, pentru ca-mi descopera o lume noua si frumoasa, descoperire pentru care îi voi multumi si-i multumesc prietenei mele Iula.O lume în care, sper ca voi descoperi noi si sinceri prieteni, pentru ca nu-i asa, prietenii ni-i facem dintre cei cu care avem ceva în comun (si nu invers...) Eu vin dintr-o alta "lume"-cea a oamenilor de afaceri online, unde am constatat ca altruismul, spiritul de echipa si de întrajutorare reciproca este fundamentul reusitei noastre si al prieteniei.Si ma-ntreb: de ce, în aceasta lume a creatorilor de frumos, un posibil prieten arunca asemenea cuvinte grele si nedrepte, la adresa unui prieten. Nu sunt un mare consumator de poezie si nici pedeparte un "priceput în ale criticii literare"...dar poezia -mi place.N-am perceput-o nicicum ca pe o dedicatie personala, ci ca pe un frumos, sincer si sensibil OMAGIU adus Prieteniei si de aceea întreb: în lumea asta, a creatorilor de frumos, ce aveti în comun?...ce va apropie?...ce va face mai frumosi? Va promit ca voi face un efort sa va descopar, pe voi, lumea voastra si creatiile voastre! ...ca peste "Un alt soi de lingușeală"....trec cu detasare. Pe mine, m-a facut sa ma simt mai bun, mai frumos, mai deschis la o noua prietenie poezia unuia dintre voi...e drept o prietena din tinerete, dar poezia ei si nu Ea...poezia Iuliei si nu Iulia Mirancea. Poezie care a stîrnit interesul unui prieten al meu-un apreciat si publicat poet si scriitor român din Italia.Felicitari Iulia Mirancea pentru "Crez" Multumesc Iulia pentru ca dai sens si nume Prieteniei! "Crez"-ul tau este deasupra mea...a ta si chiar deasupra "criticilor"! "Crez" este sinonimul Prieteniei! |
8 Agamemnon [din public] a spus pe 13 ianuarie 2016: |
| Lady! Te rog să mă înțelegi. Te apreciez și te respect. Relația noastră e pur virtuală. Totuși, când un alt mascul îți dă târcoale și-ți scrie "giuvaeruri" am scurte crize de e-gelozie. Și mă revolt. Virtual, desigur. Să fie clar! Eu sunt Sir! Titlul este netransmisibil. Pentru ceilalți recomand alte titluri, din eșalonul secund al nobilimii. |
9 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 14 ianuarie 2016: |
| Marian! Corazon! Bambino Cuore! Prietene, protagonist al acestei poezii! Ți-am promis un răspuns cum se cuvine, la incomensurabilul tău giuvaer! Ți-am promis și ți-l voi dărui, oricâți alți "prieteni virtuali" s-ar opune! Fiindcă Tu, prietenule bun, de douăzecișipatru de carate, meriți să afli! Trebuie, și simt cum mă arde pe dinăuntru, dorința să afli Tu personal dar și o lume întreagă, ce ai însemnat Tu, prietenia Ta, omenia Ta și disponibilitatea Ta, atunci când eu am avut nevoie de toate acestea! Iată! Iată istoria unei povești ("Istoria e cea mai frumoasă poveste" cit. Adrian Cioroianu) S-a întâmplat în decembrie 2015, în ajunul Crăciunului Sfânt! Eram încrezătoare și pură (cât poate fi un om smerit) și plină de iubire (cât poate fi un om plin de iubire)! Mi-era dor de Prunc, de Iesle, de colind sfânt, de speranță! Mi-era sete de Dumnezeul din Cer și de oamenii de pe Pământ... Mi-era dor de oameni fiindcă oamenii mă dezamăgiseră, mi-era sete de Dumnezeu, fiindcă eu îl dezamăgisem! Numai că! Numai că, uneori, e suficientă o simplă încercare de armistițiu, o apăsare pe clanța unei uși către iertare, împăcare, înțelegere, pentru ca întregul edificiu construit cu trudă și crez, să ți se năruie nedrept de ireversibil, chiar în față! S-au întâmplat toate acestea, în ajunul Crăciunului! Și, la un pas de incertitudine și teamă de inutilitate, habar n-am de unde, ai apărut Tu, prieten drag și, de la trei mii de kilometri, mi-ai trimis prietenia, noblețea, credincioșia, zâmbetul, glasul, cugetul tău! Tu ești Heart of twenty four carat gold, pe care o caut de o viață? Prietene, ești Bambino Cuore, inima de copil pe care o ador? Aceasta este istoria unui Crez, gravat nedecorativ ci monumenal, în aur curat de douăzeciși patru de crate, sterlin și neconvertibil! O dedicație cât o declarție de Iubire! Iubire pentru oamenii cu care, de bună voie, împărțim Aerul, Apa, Lumina, Spațiul, Timpul! Un moment imaginat de dorință: Crez! Un crez alcătuit din speranță: Marian Mogoș! Forever și sanctic, istoria rămâne cea mai frumoasă poveste! |
10 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 14 ianuarie 2016: |
| Sir, Fiți liniștit, vă înțeleg! Nu mă apreciați, nu mă respectați! Relația noastră e -zero (barat)! Adică mai puțin decât nimic! Așadar, când mă atacați (cu sânge aristocratic) și vă bateți joc (fără sânge aris...), de vorbele mele seci mă doare în botinele acelea pe care nu le aveam la Soci acum, aproape doi ani, când am adoptat și am hrănit un cățeluș trist, flămând și hăituit ! Da, recunosc și declar public: DUMNEAVOASTRĂ SUNTEȚI SIR! Sir și nimic mai mult! Simțiți-vă cât puteți de mascul și fiți, cât doriți de gelos! Mâine veți regreta că ați vrut să fiți pentru Iulia Mirancea, numai atât: Sir Să fiți sănătos! Sir... |
11 Marin Mogos [din public] a spus pe 1 martie 2016: |
| Mi-e atît de rece-n suflet...stelele ma dor în gînd...ploaia-mi ravaseste dorul...unde te-oi gasi si cînd? ...Ca sa-ti darui primavara, cu miros de ghiocei... teama mi-e ca-mi moare seara, adormind pe sînul ei; Toate gîndurile mele "ANTIPOETICE", dar cu toata "poezia" sinceritatii cu care te admir, IULIA! |
12 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 1 martie 2016: |
| Ooo, nu poate fi adevărat! E prea mult, mult prea mult! Prea tandru, prea poetic, prea durut, prea fierbinte, prea spastic... E prea imposibil de îndurat o asemenea declarație, iubite prieten! Marian, mi-ești, fără nicio exagerare, cel mai neașteptat, cel mai nesperat, cel mai netangibil infinit al gândului meu! Superbule, m-ai risipit dincolo de stele, de ploaie, de seară, dincolo de orice dor al sincerității, al primăverii, al nemuririi! Ești și vei rămâne, ireversibil, enigma inexorabilă a Crezului meu, a imponderabilității clipei și neclipei, a normalității și nenormalității, a incertitudinii și certitudinii, a împlinirii și neîmpinirii, a vinovăției, castității, immensității, unicității! Mulțumesc, prietenule iubit, de douăzecișipatru de carate sterlin și neconvertibil al inimii mele, Marian! Îți voi purta noblețea forever în sufletul meu, ca pe argumentul cel mai credibil al adevărului! |
13 Agamemnon [din public] a spus pe 3 martie 2016: |
| Dixit Lady: Îți voi purta noblețea forever în sufletul meu, Forever? Doamne, ce face Hollywood-ul din sărmana limbă română! Forewer! Așa vorbeați pe Strei? Credeți că dacă spuneți "mereu" în loc de "forever" păreți provincială? |
14 Gicu Fulger [utilizator înregistrat] a spus pe 3 martie 2016: |
| Sunt 10 cuvinte de care Lady abuzează în credința că suplinește substanța cleioasă a comentariilor. |
15 Yorick [din public] a spus pe 3 martie 2016: |
| Boier AGA, Ceea ce-i imputați, îngrijorat, desigur, relației dvs virtuale, purtătoare de giuvaeruri stilistice, se numește, mai nou, SLANG. Sau mai bine zis, exprimare în slang. Dar slangul a existat dintotdeauna. Doar că unii îi spuneau jargon, alții argou, ba unii chiar dumă (folosit mai mult la plural, dume). În funcție de epoca, nivelul de cultură, categoria socială sau profesia celui ce-l adopta. Astfel, putem spune că aproape toată lumea recurge la jargoane/argouri/dume sau slanguri. Câteva tipuri de termeni specifici folosiți destul de des, cu toate că au un corespondent la fel de relevant și în limba romănă: - latinismele: dixit, mea culpa, a priori, incognito... - interlopele: habarnist, ciumalău, merțan, nașpa... - englezismele: feature, smartphone, science-fiction, copy-paste.. - franțuzismele: moncher, tête-à-tête, bonjour, bricolaj... - I.T.-ismele: updatare, Disk Cleanup, downloadare, shareware... - și multe altele... Pentru o limbă cultă, modernă, bine structurată, această imixtiune nu este deloc periculoasă, ea fiind capabilă, fără îndoială să preia acești termeni, să-i selecteze și să-i rețină doar pe cei ce se dovedesc realmente indispensabili. La bună vedere boierule, pardon, SIR! |
16 Agamemnon [din public] a spus pe 3 martie 2016: |
| Ei, uite că se conturează o nouă idilă publică și virtuală. Care, conform tradiției, spre toamnă va degenera într-o acerbă păruială publică și virtuală. |
17 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 3 martie 2016: |
| Dixit alteța sa, Agamemnon: Credeți că dacă spuneți "mereu" în loc de "forever" păreți provincială? Nu, nu cred asta, Milord! Nu voi fi crezut asta și nici n-am cum să cred asta, pentru simplul motiv că, eu chiar sunt o provincială! Ah, Streiul...! Iubirea mea de douăzecișipatru de carate! Cineva vrea să braveze și mă scufundă sentențios în apa candidă a Streiului, să-mi speculeze Crezul! Cineva, cu mintea MEREU trează și care mă cunoaște FOREVER (sic), se insinuează din nou în copilăria mea, ca să-mi substituie Prezentul și să-mi inducă Trecutul! Isteț joc al seducției! Istețime, forever înseamnă, cu voia dumneavoastră, "pentru totdeauna"! Românescul, superbissimul "mereu" are (scuze), o rază de acțiune mai restrictivă, de simultaneitate! Eu (iar scuze), ador cuvântul Forever, pentru simplul motiv că el penetrează sublim, și sensul dintotdeauna, coplanar și concret simțămintelor mele și, fiindcă îmi dă dreptul la port-libertate și la plenitudinea, statornicia, speranța veșniciei! Istețime Nedumerită, pentru Forever ar fi fost mai simetric, mai interesant și mai oportun, termenul VEȘNICIE! Dar! Dar, din smerenie, respect și gratitudine, nu-mi permit, nici măcar să gândesc, darămite să pronunț și să scriu românescul, "veșnicie", pentru lucrurile pământești! Never(sic)! Nu-mi permit, pentru sublimul motiv că el, ireversibil și unic, este propriu Dumnezeirii! Coaptă? Nu așa vorbeam pe Strei? Parol? De unde știți, Atotștiutorimea voastră? Ba da, așa vorbeam, Istețimea voastră duhovnicească! (Ah, aveți sutana în dosul tastaturii, păcătoasa de mine) Limba română nu e bătută în cuie sonsuza dek, Milord! Iar eu (iertat să-mi fie), voi fi avut ursita să gândesc, vorbesc, iubesc (etc.), și în altă limbă decât limba română (plecăciune, padrele meu neromân), alta decât limba în care (zadarnic, dureros, inutil) voi fi învățat primul cuvânt! Nu știu și nu are absolut nicio relevanță cum vorbeam sau cum gândeam, când mă cufundam pentru câteva clipe, total, non respirare, în unda candidă a dragului meu Strei! Ah, Sir, acest artificiu, esențialmente inadmisibil, uite că, îi va fi scăpat (ireversibil), invidiatei mele memorii! Nu vorbeam nimic, Sir, nu era nevoie, vorbea Streiul for me! Eu doar îl ascultam și priveam crepusculul, mult mai distal și cu mult mai străveziu decât acum... Crepusculul era departe... Ce să mai vorbesc, Milord? Eram un ghemuleț de nefericire, confuz, ușor deșirabil, naiv, răbdător, încrezător în oameni, ca și acum! (Răni redeschise = armă sigură pentru răzbunare?! Poftiți, Sir!) Mă ascundeam în șipotul Streiului, ca să uit sau, poate, să amân, o clipă, neputința și nesperanța Prezentului meu... Și uitam! Căci el, Streiul meu bun, îmi șoptea discret, elegant, optimist de tandru (în trei limbi) că, undeva, în unda unui altfel de Strei, un copil, poate de alt sex, plânge la fel ca mine sau, dimpotrivă, se joacă, aleargă, râde, e dorit, iubit, așteptat, primit, sărutat, mângâiat... Streiul îmi spunea că, trist sau fericit, oricum ar fi, alt copil respiră în acelaș timp cu mine același aer, privește același cer, visează, dorește, crede, iubește... Iar eu, atât cât înțelegeam, consimțeam subit bucuria că, cerul e la fel pestetot și că, nu are nicio importanță că, alt copil rostește Iubire, Cer, Adevăr, Mamă, Părinți, Pâine, Aer, Apă etc., altfel decât mine! Nu vă place "Forever"? Bine, am să-l înlocuiesc, nota bene, cu Siemper! Căci, protagonistul poeziei trăiește, actualmente, în Spania! Deci, pronunță "mereu" în spaniolă! Mulțumit? Sir, mereul acela al dumneavoastră nu e monopolul absolut al infinitului! Nu e și nu va fi niciodată monopolul absolut, pentru simplul motiv că, iubirea e la fel în toate inimile, fie ele de român, turc, englez, italian, spaniol, american! Cuvintele prin care gândim, simțim, denumim, clădim, chemăm, refuzăm, destructurăm iubirea sunt irelevante! Decât să căutăm auspicii, ermetisme, divinații, bariere, pretexte, substituții, limite, dezidiri, imuabilități etc. instituției IUBIRE, ar fi mai bine, cu mult mai bine, dacă, fără niciun derapaj cultural sau austeritate lingvistică, doar în limba inimii, ne-am uita în noi, să vedem dacă, disponibilitatea noastră este compatibilă, fezabilă, vie, vreuneia dintre expresiile "forever", "mereu", "veșnic", "pentru totdeauna" etc. etc.! Dacă nu cumva suntem, ireversibil, imobilizați inerției... Q.E.D. |
18 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 4 martie 2016: |
| "...spre toamnă va degenera...", bla-bla, bla-bla, bla-bla! Ah, știam că asta vă-ngrijorează, misteriozo Agamemnonus! Și știu că, sincer și nobil cum sunteți, veți face tot ce vă stă în putință, să nu degenereze, bla, bla, bla! Uitați un mic amănunt, moncher: noi, adică eu și bunul meu prieten, suntem prieteni din timpuri de demult, când asinii erau asini iar oamenii, oameni! E incredibl și nu-mi vine să cred că, într-o zi de vară (7 iulie), în care l-am cunoscut pe bunul meu prieten, undeva, nu departe, un tânăr își serba majoratul... Și că, peste alți ani, pe un site creat de acel tânăr, eu îi voi dedica o poezie, dragului, bunului meu prieten! Dumnezeu îmi dă, mult mai mult decât știu eu să-i cer! Ați înțeles cum stau lucrurile, domnule Agamemnon? Atunci e bine! Vă doresc cea mai sinceră, cea mai frumoasă, cea mai curată și cea mai statornică prietenie din lume! Le doresc tuturor, ca și mie, să fim iubiți mult mai mult decât merităm, vrem și suntem noi în stare să iubim! |
19 apostol bologa [utilizator înregistrat] a spus pe 4 martie 2016: |
| Cine se aseamănă se... |
20 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 7 martie 2016: |
| "...îngrijorat, desigur, relației dvs virtuale, purtătoare de giuvaeruri stilistice..." ????! "...dați un obol lui Belisarius"! Ah, Sir Yorick! Liniștiți-vă, Sir! Pentru (și, mai ales, din cauza) dumneavoastră, cordului meu i se vor fi aplicat(de patru ani) cele mai compromițătoare, ignobile, sordide, riscante puseuri de tensiune, din câte există! Ele s-au săvârșit de oamnnii pe care eu îi elogiez mai sus, aceia cu care accept să împart Lumina, Aerul, Spațiul, Timpul! Iar dumneavoastră, observ că, în ultimul Timp, fără vreun greț, fără ce mai mică urmă de conștiință, vă solidarizați cu ei! Dar mâine va avea loc dezlegarea la cugetomanie și, dacă v-a mai rămas un Crez "bine structuat" ne "slang", "indispensabil" nobleței, poate veți reveni la normal! Toate la timpul lor, mister Yorick! (ah, cât ador să fac surprize) |
21 Nelu Gigănțelu [din public] a spus pe 7 martie 2016: |
| Lady! Fiți mai îngăduitoare cu Aga! A investit atâtea comentarii cavalerești în Dumneavoastră! Are și el dreptul să fie gelos, în asemenea situații... |
22 Agamemnon [din public] a spus pe 7 martie 2016: |
| Lady! Eu sunt Sir Agamemnon! Sir Yorick e altcineva. Tot nobil, desigur. Se observă ușor, la prima lectură. Suntem entități distincte. Nobile, dar distincte. |
23 Yorick [din public] a spus pe 7 martie 2016: |
| Doamnă, După cum reiese și din ceea ce spun cei de mai sus, nu am niciun clin și nicio mânecă despre puciurile dvs. tensionale din ultimii 4 ani. Mai mult ca sigur, ele li se datorează elogiaților cu care aveți la comun utilitățile menționate. De solidaritate nu discut, nu sunt, prin statut, solidar sau solitar, ca alții. De asemenea, nu îmi știu niciun crez rebel, iar cu slang-urile nu (prea) le am până nu le văd asimilate în (mult prea) Micul dicționar român al bunelor maniere. |
24 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 9 martie 2016: |
| Bine, bine, domnule Entitate "tot"(?!) nobilă! Bine că n-aveți niciun clin sau mânecuță; bine că nu discutați, bine că nu sunteți, bine că nu știți, bine că nu, bine că da! M-am săturat de domnia voastră, până dincolo de Ciomolugma! Dacă nu asta, nu aia, nu aialaltă, ăsteilalte, ăleilalte; dacă nu sunteți, nu simțiți, nu vreți, nu puteți, nu știți; dacă nu le aveți cu Lumina, Aerul, Iubirea, Adevărul, Crezul dar aveți Timp și Spațiu de risipit (adică orz pentru gâște), vă rog: pe mine lăsați-mă în pace, nu-mi mai poluați tihna, gândurile, clipele și, nota bene, milimetrul meu de Sferă, cu manierele și statutele dumneavoastră nerebele! În numele dreptului meu la libertate, cumsecădenie, ambient psihic etc. vă întreb o chestiune simplă: puteți fi, o secundă mai penetrabil normalității? Adică, vă puteți gestiona percepția, atenția, seriozitatea, flerul, cu un milimicron de modestie mai mult decât Marele Sfinx din Giza? |
25 Marin Mogos [din public] a spus pe 10 martie 2016: |
| Iulia...eu pot fi, datorita tie, filosof...poet.... pot avea talent si sensibilitate...dar toate astea numai în raport direct cu tine....si vreau sa ma-ntelegi ca-mi place ce determini...ce produci în mine...e meritul tau si apreciez asta...dar tot ce scoti din mine, tot ce e mai bun..., mai frumos...mai adevarat...toate astea NU AU VALOARE... NU AU VALOARE ÎN SINE...cu atît mai putin PT ALTII!....doar pt tine! |
26 Mitica 07 [din public] a spus pe 10 martie 2016: |
| Dulcegarii. Nu v-ati plictisit/ obosit? Iulia, ingelozezi barbatii. Asta urmaresti? Fa " Forever" declaratii. cat poftesti mata, draga profesoara, dar numai in privat E prea multa logoree fara noima |
27 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 16 martie 2016: |
| "Iulia... eu pot fi, datorită ție"! Datorită mie? Interesant! Sanctic! Habar n-am avut, iubite prieten! Habar n-am avut că am asupra ta acest impact... Habar n-am avut că sensibilitatea, iubirea, poezia, frumusețea etc., inoculate clipei, constant sau sporadic, îți vin ție, iată, atât de bine! Și atunci, cum să nu fi crezut și cum să nu te fi simțit ca pe o taină a Divinității, pe tine întrupare a enigmei? Cum să nu te fi iubit fără să te fi știut, ca pe un mister, ca pe stropul de viață sălășluit în mine dar, pe care, din acrofobie, nu l-am spus, eliberat, revărsat, încă? Eu cred că, în raport direct ori indirect, opinat ori inopinat, în preludiu sau în final, toate lucrurile explorate unii altora sunt singurele bunuri de valoare certă, esențialmente viabile, înobilante, mobilizatoare! Prin tot ce e Bine, Frumos, Drept pe Pământ, bărbații, femeile, umanitatea însăși ar putea respira atâta viață, atâta veșnicie, încât Prezentul însuși să pară Veșnicie! |
28 Iulia Mirancea [autorul] a spus pe 16 martie 2016: |
| N-ați obosit, plictisit? Nu, află că, cel puțin eu, n-am obosit! Dar pe tine, prietene, nu te obligă nimeni să staționezi în spații prea fastuoase și prea largi, pretențiilor tale! Cu tine sau fără tine, eu voi merge pe acest drum agasant și nu voi înceta niciodată, să încerc a înlătura colbul, bulgărele de tină, bolovanul etc., să nu mă împiedic! Prietene, dacă nu-ți place mierea, nu-i bai! ingelozez bărbații? Cunosc un singur bărbat pe acest Pământ, unul singur, care ar putea insinua, gândi, emite această pretenție! Dar el, singurul meu mascul, nu are astfel de micimi! Știi de ce? Pentru simplul motiv că, cerebelul îi e normal și, nu se va simți niciodată amenințat, frustrat, nedreptățit! Bărbații care se simt, curtați, agasați, violați, vai, jigniți de o spiritualitatea unei femei, sunt primii care, la o adică, și-ar putea retracta crezul, castitatea, virtuțile, smerenia! Q.E.D. |