Știi cum e să-ți lași sufletul să pluteasca tainic pe mările învolburate ale dorului? Câteodată, rămâne prizonier în afara timpului, pe o margine de vis singuratic. Străbate fizicul distanței cu o patimă dulce, în brațele nebuniei. În chip voit, păstrează umbra pașilor tăi, într-un gând comun. Fericirea îmi urmează calea numai lânga inima ta...
Andreea Palasescu (10 ianuarie 2016)
Adăugat de Andreea Palasescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.