Cele două jumătăți de față se potriveau perfect: nasul, sprâncenele, forma oaselor. Oricine ar fi văzut acea poză n-ar fi putut spune că e compusă din doi indivizi diferiți. Din contră, avea în față, în mod evident, fotografia unui singur om. Vru să spună ceva. Dar din gură nu ieși nimic. Nimic.
finalul de la Biblia pierdută, Epilog de Igor Bergler (2015)
Adăugat de Dan Costinaș
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.