Ultimul om

Acum când el s-a stins,
Putem contura din vârful peniţei
Portretul ultimului om suficient sieşi,
Omul care făcea totul singur,
Ridicase el o scară cu trepte în spirală,
Ea reprezenta chiar viscerele sale,
El progresa mereu şi fără oprire,
culoarea din obraji şi aspectul general
erau îmbunătăţite, eu nu cred că a fost un vizionar,
poate un divizionar, poate un ordinar coordonat,
chiar avusei un coşmar, se făcea că o fiinţă slabă,
izgonită de joagăr, un lup cu oase gelatinoase,
gemea şi nu-l puteam ajuta.
Cred, totuşi, că la temelia acestor case,
E îngropat un lup fără de oase.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!