Traiectorii
în mine mai port câteva urme și
deseori mă cert cu Dumnezeu
pentru toate răutățile lumii
nu pentru că ar fi vinovat
duelul acesta se duce
de peste două mii de ani
supremația vorbelor schimbă traiectorii
ochiul bolnav al nopții clipește des
pentru nevoia de a fi ceea ce sunt
mă pedepsesc marile întrebări
la care
nici Dumnezeu nu a răspuns
trupul meu reîntors în ceea ce am fost
caută răspunsuri...
poezie de Teodor Dume (2015)
Adăugat de Teodor Dume
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vinovăție
- poezii despre timp
- poezii despre schimbare
- poezii despre răutate
- poezii despre religie
- poezii despre ochi
- poezii despre noapte
- poezii despre duel
- poezii despre boală
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.