Bătrânețea împroșcată cu venin
După ani și ani de chin,
După muncă-ngenuncheată,
Bătrânețea se arată
Împroșcată cu venin.
Cei sortiți, de dorm, se știe
Privilegii fac prin legi,
Culeg sudoarea din crengi
Din a noastră osârdie.
Doamne, spun cu întristare:
Numai din chenzina lor
Pe masa orfanilor
Ar sta nițică mâncare.,
O pâine sau un covrig,
Un pled simplu de-nvelit
Când gerul vine cumplit
Să le pună-n oase frig.
Asta-i oare demnitate
La care să ne-nchinăm?
Alte voturi să le dăm,
Pentru ce-n astă cetate?
Câinii buni, sunt câinii răi,
Apărând vatra cu drag,
Câinii-aceștia de-nalt rang
Sunt peste turmă călăi.
Am crezut că or să fie
Demni, cinstiți, încrezători;
Ne cuprind negri fiori,
Când ne bagă-n letargie.
Sufletele sunt ciuntite
Tot pășind din greu în greu,
Așa vom purta mereu,
Inima pusă-n cuțite?
Că de ani și ani de chin,
După muncă-ngenuncheată,
Bătrânețea se arată
Împroșcată cu venin!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ger
- poezii despre încredere
- poezii despre votare
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre somn
- poezii despre salariu
- poezii despre pâine
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.