Despre a fi, pur și simplu
Palmierul de la marginea minții,
Dincolo de ultimul gând, se înalță
În depărtarea de bronz.
O pasăre cu pene de aur
Cântă în palmier, fără nici un înțeles omenesc,
Fără nici un sentiment uman, un cântec străin.
Tu știi că nu acesta este motivul
Care ne face fericiți sau nefericiți.
Pasărea cântă. Penele ei strălucesc.
Palmierul stă la marginea spațiului.
Vântul se strecoară domol printre ramuri.
Penajul de foc al păsării se închide rotund.
poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre păsări
- poezii despre muzică
- poezii despre vânt
- poezii despre nefericire
- poezii despre gânduri
- poezii despre foc
- poezii despre fericire
- poezii despre crengi
- poezii despre aur
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.