Erau doi, acum e numai unul
în fiecare dimineață, împreună
ca acele ceasului, o pereche râzând atât
de perfect, zâmbind, continuând astfel
în fiecare dimineață, ei vin împreună
în fiecare dimineață, ei pleacă împreună
în această dimineață, el a plecat singur
în această dimineață, ea a rămas singură
privind în gol
prin nimicul pe care îl vede în fața ei,
prin deșertul care traversează masa,
erau doi, acum e numai unul,
acum e prea târziu, prejudiciul a fost făcut.
poezie de Jim Moore, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Jim Moore. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.