Lanțuri de iubire
Arini înțărcați
Printre copacii grosolani,
Lasă-mă!
Are lanțuri grele
Amintirea mea,
Și este o pasărea captivă
Care desenează cu triluri
După-amiaza.
Lucrurile care se duc
Nu se întorc niciodată,
Toată lumea o știe,
Flaute în furtună,
Prin mulțimea limpede a vânturilor
Este inutil să plângi.
Lasă-mă!
Lanțurile de iubire
Pentru tine le simt.
Lasă-mă!
Lanțuri
Pentru ați aminti mereu.
poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (decembrie 2015), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.