Să învățăm
Să învățăm de la îngeri
Iubirea de oameni
Puritatea și sacralitatea
Pacea și lumina
Entuziasmul și extazul
Adevărul și dreptatea
Zborul și speranța
Nemărginirea și viața
Infinitul și nemurirea
Imensitatea și veșnicia.
poezie de David Boia (30 noiembrie 2015)
Adăugat de David Boia
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre învățătură
- poezii despre îngeri
- poezii despre zbor
- poezii despre viață
- poezii despre pace
- poezii despre iubire
- poezii despre infinit
- poezii despre dreptate
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
1 Agamemnon [din public] a spus pe 30 noiembrie 2015: |
| Domnule! Toate aceste obiecte de studiu propuse de Domnia Voastră să învață în cei șapte ani de-acasă de la singurul înger existent în viața noastră: MAMA! Școala și viața, ulterioare primei copilării doar șlefuiesc aceste calități, dobândite odată cu laptele matern. Dacă vă doriți drept dascăli niște simpatice arătări cu aripi sulițe și săbii (pace, bădie!) pe care le-ați văzut doar pe pereții reci ai unor biserici, veți rămâne veșnic într-o imensă ignoranță. |
2 David Boia [autorul] a spus pe 4 ianuarie 2017: |
| Aveți mare dreptate, practifc așa este. Poezia însă trebuie să ne ducă în sfere mai înalte, asta presupune eprimări poetice, metaforice, sensuri figurative etc. (părerea mea) |
3 Agamemnon [din public] a spus pe 4 ianuarie 2017: |
| Din păcate, în sferele mai înalte veți găsi doar fizică cuantică, spațiu, energie, materie, unde și iar spațiu. Nici măcar o pană rătăcită din aripioara unui înger... Am mai spus și cu alte ocazii. Îngerii, așa cum îi reprezintă pictura bisericească (cu aripi pe umeri), sunt incapabili să zboare. Aripile ar trebui fixate în zona centrului de greutate, adică puțin deasupra centurii pelviene. O să-mi spuneți că sunt imponderabili. Atunci n-au nevoie de aripi. La mulți ani! |
4 David Boia [autorul] a spus pe 17 mai 2017: |
| Totuși, în Cartea lui Daniel (capitolul 10) citim că și la întâia arătare strălucitoare îngerul avea tot înfățișarea unui om, doar că strălucirea era atât de mare (fața lui ca fulgerul, ochii lui ca flăcările de foc, brațele și picioarele lui străluceau ca arama lustruită), încât ochii omenești nu o puteau îndura. Prin urmare, înfățișarea unui înger este asemenea celei omenești; însă, deoarece trupul îngeresc nu este materialnic și numai vederea chipului său de foc, strălucitor, este de ajuns pentru a face să încremenească orice om care încă mai este în trup, este nevoie ca arătările îngerilor să fie potrivite oamenilor care le văd, apărând cu o înfățișare mai puțin scânteietoare și cutremurătoare decât au ei de fapt. |