Fum de țigară
Umblu noaptea,
când
umbrele cresc,
lacrimile se confundă cu transpirația,
se încing iubiri frenetice.
Eu devin invizibil
și ea... este parcă mai aproape
de sufletul meu ars,
păgân și barbar...
Mă feresc cât pot
de plasa perfidă
a timpului trecut,
dar nu pot să fug,
de amintirea
ochilor tăi,
care mi-au îmbâcsit
sufletul.
poezie de Iasmos Rapla
Adăugat de Iasmos Rapla
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre ochi
- poezii despre noapte
- poezii despre iubire
- poezii despre fum
- poezii despre devenire
- poezii despre creștere
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.