Neliniștitul drum
Sufletul universului s-așază în aerul meu,
Îl respir cu dealuri cărunte și munți,
Țărmurile mi se prind în mimică
Făcând între durere și fericire punți.
Iubito, îți mângâi azurul din ochi,
Privirea din ram cu rod împlinit,
Mâna ta freamătă zâmbetul în sărbători
Din începutul ecoului sub care ne-am iubit.
Albește povestea aceasta în noi visător,
Pe umeri purtăm platoșa stelelor stinse,
Strigăm universul și vine sălbatic
Să înnoiască credința în vise.
Ninge în ningerea noastră firavă,
Devenim fulgi sferici în viscolul luminii,
Ne-om așterne în somnul de veci,
În propriul cavou, mână în mână.
Corabia pământ ne va purta mai departe,
Amintire venită din oase și fum,
Universul este raza gândurilor noastre
În care pregătim neliniștitul drum!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.