O nuntă-n Cer albastru
De-atâta timp se pregătește Luna
Și pune-n scenă nopți cu vise-n care
Din palma ei, pe gând strecoară-ntr-una
O cale între puncte cardinale.
Cum dorm în lume și în cer și-n stele,
Cum dorm în mine, ție cum îți dorm,
Ediții princeps de poeme grele
Doar pentru noi tot scrie, pe-al meu somn.
Îmi țese unde din scântei de gheață
Întretăind cu scuturate plete,
Pe pieptul meu săltat ușor de viață,
Mici trandafiri un joc ca între fete;
Ce-mi spune? Înc-un rol Luna mai face
Și astăzi ca și ieri și altcândva,
Știind că în spectacol o să joace
Când ne-om găsi: eu, cu Iubirea mea.
Reface amănunte-n replici calde
Nu-i scapă firul liric, basmul scrie
Și-acolo-ntre coloanele cu salbe
De stele, nunta noastră vrea să fie
Că se coboară pentru noi, mă mira!
Ea te-a găsit! Pe mine m-a găsit,
Și de atunci repetă și-și răsfiră
Scenariul ei de mag, din infinit.
Pentru că sunt la răsărit de tine
În capăt celălalt decât am vrea,
Ea calculează, să îi iasă bine
Alt zodiac pe care să ni-l dea.
Dar mă trezesc din somn! E dimineață
Pe gândul meu dansează încă stele
Și Luna, țesătura ei de gheață,
Mi-a pus în geam potop de doruri grele!
Ahh, nu am cale să mai cred că scrie
Poeme-n vis! Mi te aduce astru,
Să știu că ești real și că sunt vie
Și că ne-așteapt-o nuntă-n Cer Albastru!
poezie de Shanti Nilaya din Din trup de Femeie
Adăugat de Adrian Moldovan
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.