Germinarea realităţii

Ochii germinează realitatea,
Sânii imaginaţiei, subtilitatea.
Scriptic secundele se topesc
Într-un scutec frumos, îngeresc.

Natura se umflă-n alteţe,
Cerneala din vis face feţe
La potrivirea figurilor amare –
Semne cu tripticuri goale.

Luna ciopleşte eliptică nouă,
Cerul deschide supapa şi plouă
Cu noi speranţe şi fericire,
Rugul de otravă creşte subţire.

Aripi de cuvinte se călesc în zbor,
S-au dărâmat uzine, muncitorii mor
În taxiul vântului năprasnic,
Umbre de îngeri se întorc la praznic.

Urlă ceasul în pereţii durerii,
În beznă curge izvorul cu miere,
Merge pluta s-adune rezidual
Polen din copite de cal.

Ochii gravitează la femeia mutată
Pe-o targă de oase dosite-n ogradă,
Încep să explodeze ghiocei la tâmple,
Credinţa în mine cu stele se umple!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Votează! | Copiază!