Fereastră spre sud
în fiecare zi mă înveți să vorbesc și să tac
oh și cât de multe se petrec în tăcere
ce reverii curioase
în timp ce privesc
mâinile răsucind clepsidra
două fluide pornite din mare
și visul meu de exploratoare în nordul antartic
se întrepătrunde cu nisipul subțire ce curge
spre adânc prin fereastra deschisă spre sud
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre învățătură
- poezii despre vorbire
- poezii despre visare
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre reverie
- poezii despre nisip
- poezii despre mâini
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.