Cearceafuri albe

în dragoste, eu sunt direct,
duc sânul stâng, alint cu gura,
din sânul drept, îmbucătura,
mi-o dăruiesc, când te aştept.

cearceafuri albe, mototol,
deznod dantele, parfumate,
le duc la nas, sunt încântate,
ascunse încet, de trupul gol.

un pântec moale, valea creaţă,
eu mă afund, cald toropit,
în al tău trup, de negăsit,
pierdut etern, în dimineaţă.

ascunzi naiv, crude dileme,
zaci răsturnată, între perne,
şi eu ating, trup ce-mi aşterne,
în vers ciudat, ramuri poeme.

poezie de Dumitru-Cristian Ştefănescu din Poezii sub semnul Gemenilor (25 februarie 2015)
Adăugat de Dumitru-Cristian Ştefănescu
Votează! | Copiază!