Gara ultima Boll

Câmpuri condamnate la o veşnică nerodire,
Locuri fără de speranşă, omul cu şapca roşie
Face un semn magic, pe tăblie scrie Waterloo,
Dar Napoleon nu este nicăieri, o bătrână
Cu un pachet mare în mână, de ziare,
Învelit cu un halat rupt, dispăru după colţ,
Pe Strada Principală, străjuită de case vechi,
Vandalizate de vânturi şi ploi, perdele galben-verzui
Se zbăteau în vânt, un zid negru apărea intermitent
Între case, o fabrică părăsită încheia defilarea,
În depărtare, pe un deal, un portret gigantic,
Reprezentând un chip surâzător, roşu în obraji, privire vicleană,
Sub el scria – "Trăiască viitorul".

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!