Bate vântul ploaia

bate vântul ploaia, lăcrimează duzii
invocăm orbeşte harurile muzii
de o vreme-ncoace ninge şi ne plouă
pe umerii goi trandafiri de rouă
câte din principii nu ni ne supun
nod marinăresc, frânghie şi săpun
de la papagali până la egrete
noi suntem experţi în a da reţete
bune pentru alţii, bune pentru toţi
de la Arhimede până la iloţi;
noi am spart tipare, noi am spart oglinzi
umbrele pe care nu poţi să le prinzi
regimente stranii puse sub umbrele
lumea ce se umple noaptea de sechele
cine pentru toate poartă oare vina
medicul formal scumpeşte formalina
media din care nimeni nu ne scoate
medi-ana trage ponoasele toate
nimeni nu ne vede când muncim pe brânci
să urcăm orbeşte mările pe stânci:
dreptul la opinii este unul sacru
osteneala zilei, doar un simulacru!

poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Votează! | Copiază!