Dragostea, iubirea mea

Am privit, o privesc îndelung,
O iau cu tremurânde mâini,
Cu inima profund o strâng
După ani şi ani, şi săptămâni.

Îmi mişcă sufletu-n surdină,
Mi-ntinde clipa între reci pereţi,
În jurul meu e-o dâră de lumină.
Sunt îndrăgostit cât trei băieţi.

E suavă, atâta de frumoasă,
N-aş dărui-o nimănui vreodată,
Aşa că am s-o-nchid în casă,
În biblioteca veche, demodată.

Ea e dragostea, iubirea mea,
De când mă ştiu cu dânsa-nsăilez
Visurile ce-apun în prag de stea,
În raftu-n care şi eu luminez!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Votează! | Copiază!