Cerul
Cerul a căzut în odihnă pe umerii mei,
Capul îmi stă cocoțat în brațele tale,
O furtună de sânge umflă sentimentele
Care-adună mângâieri in visele carnale.
Pictez virgula tăcerii pe torsul iubirii,
Sub fruntea anotimpului de umbre încercat,
Îmi lărgesc semnul inimii în cartea
Prin care edificiul vieții lacrimi a vărsat.
Pe raftu-nfrigurat cu pagini negre, sfinte,
Degete flămânde răsfoiesc din greu,
Am citit, o, Doamne, citesc, vreau să descopăr
Sub care parte-a cerului voi odihni și eu?
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre odihnă
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre sânge
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre pictură
- poezii despre negru
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.