Întâia poezie
De pe înălțimi
cad cuvintele
ca o ploaie de priviri
peste umbre
și păduri
de pași înfloriți
doar zâmbetele
se mai culeg
într-un adaos de zi
și noapte
neînțeleasă speranță
adusă cu sine
într-un pahar
de înflorită minte
doar umbra ți-o pui
ca o aleasă cântare
și perla apare
într-un sidef de zăpadă
dor
și speranță
îndelung căutată
și drumurile
nu s-au sfârșit
ci doar
abia au început
poezie de Ioan Daniel Bălan din Pe umerii vremii
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre flori
- poezii despre înălțime
- poezii despre început
- poezii despre zăpadă
- poezii despre zâmbet
- poezii despre sfârșit
- poezii despre păduri
- poezii despre poezie
- poezii despre ploaie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.