Uşa oilor-Isus

Eram la fântână
când chipul ţi l-am văzut
în apă
am scăpat găleata
din mâini
cu mâini cu tot
şi m-am prăbuşit
în fântână
îmbrăţişându-ţi chipul

niciodată n-am să uit
privirea aceea
ochii albaştrii
cum mă urmăreau
de dincolo
de ape
faţa
îţi era de copil
cu soarele asemănătoare
sau cu un înger de lumină

dar ochii tăi
ca para focului erau

părea
că întîiia privire
din univers mă privea
sfredelindu-mi
întreaga făptură
şi m-am prăbuşit în fântână
cu apă cu tot

când ai apărut iar
în trupul acesta de lut
cu vine
cu oase şi carne
cu piele şi ochi
asemeni
cu fiecare din noi
erai doar un copil
în mâinile noastre
n-am văzut nimic în tine

şi el e lut şi ţărână
am spus

dar apele au crescut
din adâncimi izvoarele
au răbufnit
şi ne-ai pus în uimire
când doar
vreo doisprezece ani aveai
ne-ai închis în vederile noastre
pe toţi cărturarii
neştiind ce să-ţi răspundem

dar
ni te-au luat părinţii
din templu
şi am rămas în noi
fiecare

când
ai secat Iordanul
tu însuţi
înlocuindu-l cu tine
ne-. ai furat minţile la toţi
cu apele tale limpezi
cu care-ai umplut
Ierusalimul
şi-ntreagă ţara
am fugit
să ne ascundem în tine
în izvoarele tale

mai pe urmă
când am văzut cât diferă
concepţiile noastre
de ale tale
legea cu care îl înlocuisem
pe Dumnezeu
de propria-ţi lege
de care ne vorbeai
am spus
şi el e ţărână
şi el este lut
asemeni cu noi
şi
duce norodul în rătăcire

prea puţin era pentru noi
ni se păreau lucruri infime
orbii să vadă
şchiopii să umble
ologii să fugă
din îndrăciţi
să iasă duhurile necurate
şi morţii să învieze

dacă n-aş fi făcut între ei
lucruri pe care nimeni altul
nu le-a făcut
n-ar avea păcat
dar aşa
le-au văzut printre ei însişi
şi m-au urât
şi pe mine
şi pe Tatăl meu
ai spus
şi da
într-adevăr
aşa era
n-am putut să vedem
în cuvintele tale
ceea ce ne spuneai
tu însuţi
despre tine însuţi
şi ne-am împotmolit
în noi înşine
tot ce ai spus
tot ce ai vorbit
în fapte
era dovedit
stăteau morţii de mărturie
cei pe care tu însuţi
i-ai înviat
ologii erau aproape
de noile ape
muţii
puteau să confirme
ceea ce tu ne-ai descris
şi ne-ai învăţat
ne-am plafonat însă
în legile noastre
pământeşti deşi
ele ni te arătau pe tine

Dumnezeu vă va trimite
un proroc ca mine
de El să ascultaţi
şi
cine nu va asculta
de prorocul acela
va fi nimicit cu desăvârşire
din Israel
noi am rămas surzi
şi orbi
piatră şi cremene ne-am făcut
când ai murit
răstignit de noi înşine
din înalt
tot cerul s-a prăbuşit pe pământ
şi am murit şi noi
odată cu Tine
de frică şi spaimă
acela ce
care noi l-am răstignit
cu adevărat e Fiul Lui Dumnezeu
de durere buimac
ceru-ntreg a-mbrăţişat pământul
în noaptea aceea de smoală
umblând pe catran
Tu ai înviat a treia zi
noi însă am rămas
rând pe rând
să ne ridicăm din morţi
după
propria Ta bunăvoinţă
şi după
înţelegerea noastră proprie
de-a lungul vremii
cel dintâi rod
ai fost Tu
apoi noi
după Tine
şi prin Tine
căci se confirmă real
ceea ce ai spus
Eu sânt uşa oilor
nu este dat oamenilor
nicăieri un alt nume
în care trebuie să fim mântuiţi
decăt numai ISUS HRISTOS
Mielul fără cusur al Lui
Dumnezeu
şi El
e singurul mijlocitor
între om şi Dumnezeu
nu există altul
TU eşti
EU SUNT
CEL CE SUNT
TU şi numai TU
DUMNEZEU

poezie de Ioan Daniel Bălan (26 iulie 1996)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Votează! | Copiază!