Laborator de sine
Mă cresc însămânțat în dublu strat de agar,
Să nu pot fi atins, să-mi păstrez caractere,
Dar uneori mă întind expus într-un frotiu,
Mă colorând definitiv fixat într-o fuxină, să apar,
La cine vrea examenul să facă în lame cu lamele,
Fin feliat, lucios, în parafină... așa cum vreau să fiu.
Sunt și eu un microb, ce infectează Terra,
Crescându-mă în colonii, să invadez idei.
O citoplasmă sunt c-un sâmbure de lanț, numai al meu,
Ce-mi caut în mnemonică o rimă, cum Aloe Vera
Ce se împarte duplicate între otravă, leac... s-o bei
Și, așa să pot fagocita urât, să las frumos, un propriu macrameu...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 februarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre poezie, poezii despre idei, poezii despre frumusețe, poezii despre examene, poezii despre creștere sau poezii despre Pământ
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.