Luna
Am privit aseară luna,
Mă privea duios și ea
Și cu raza-i de lumină,
Fața parcă-mi atingea.
Era rotundă, lucioasă,
Tot privind atent la ea,
Acum știu de ce-i frumoasă,
Chipul tău îl oglindea.
Avea ochii ca ai tăi,
Mă privea cu-n dor nebun,
Aruncând în jur văpăi
Și-am dorit să mă răzbun.
Să nu poți să mă mai vezi,
Am tras storul la fereastră,
Am ascuns și ochii-mi umezi,
Ce plângeau dragostea noastră.
Dar razele ei, tremurând,
Găsesc ca să intre mijloc,
Prin pleoapele-nchise pătrund,
Prin storuri subțiri își fac loc.
M-acoperă lumina lor blândă,
Mă leagănă-n brațe cu dor,
De dragoste iarăși flămândă,
Mă las, vrăjită, în brațele lor.
poezie de Virginia Pârvu (4 octombrie 2015)
Adăugat de dory58
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre timp
- poezii despre promisiuni
- poezii despre ochi
- poezii despre nebunie
- poezii despre frumusețe
- poezii despre dorințe
- poezii despre dor
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.