Seara
Seara își coboară pleoapa
Peste ramul de copac,
Unde gândurile mele
Și-au făcut un cuib și zac.
Biete păsări ce-ți duc dorul,
Ba sub aripi, ba în plisc...
Vor să-și culce printre vise,
Zborul lor înalt și trist.
Seara se așterne iată,
Ca o pânză de mătase...
Stele albe, fumegânde
Se aprind iar pe terasă.
Călimara cu cerneală
Tot pe colțul mesei pun:
Despre viață, despre lume,
Am atâtea să îți spun!
... Și, când seara-ncet își plimbă
Carul Mare peste coamă,
Eu m-apuc să scriu tot cerul
Doar cu păsări ce te cheamă!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.